Colaboratori, Retete, Smaranda
0

Amintiri din copilărie – dulceaţă de cireşe amare

Amintiri din copilărie – dulceaţă de cireşe amare

Doi pomi fructiferi întâlniţi în copilărie mi-au rămas în minte, iar aroma fructelor îmi păstrează vie amintirea zilelor de atunci, a jocului şi a dulceţurilor pregătite de bunica.

Am spus pomi fructiferi pentru că numărul unu din copilărie rămâne un plop înalt, în care reuşem să mă sui, spre disperarea maică-mii, până pe la etajul 2. Cei doi copaci – un cais bătrân, la Călăraşi, în curtea mătuşii, plantat pe locul unde fusese WC-ul (niciodată nu am întâlnit caise mai mari şi mai gustoase!) şi un cireş la fel de bătrân, în curtea altei mătuşi, la Zvoriştea, pe malul Siretului.

 banner B stress purple buton

Cireşul cu pricina, crescut chiar lângă fântână, făcea cireşe amare, un soi de cireşe negre şi nu foarte dulci, al căror suc îţi păta mâinile când le pregăteai pentru dulceaţă. Copil fiind, nu prea eram eu implicată în chestii domestice, precum gătitul, însă mi-o amintesc pe bunica din partea tatălui, maestră în dulceţuri şi siropuri, care ne asigura cămara pentru iarnă. Şi, pentru că drumul Zvoriştea – Suceava – Bucureşti – Slatina era luuuung, cu schimbare de trenuri, ba chiar, pe primul segment, cu un drum cu căruţa, dulceaţa de cireşe amare era adusă la destinaţie într-o găleată de 10 litri, apoi, la Slatina, era pusă într-o oală mare, fiartă încă un pic, mutată în borcane sterilizate, iar apoi îşi găsea locul în cămară. Era cea mai…. stilată dulceaţă de la noi din casă (în unii ani la concurenţă cu dulceaţa de nuci verzi), iar noi, copiii, aveam destul de rar acces la ea, clătitele şi senvişurile având în completare, cel mai adesea, gem de căpşuni, piersici sau de caise.

Dulceaţa de cireşe amare era…… pentru musafiri. Îmi amintesc şi acum ritualul servirii ei, maestră fiind, de data aceasta bunica din partea mamei, care locuia cu noi. Pe o tavă argintie, bunica aducea chiseaua de dulceaţă, alături de câte un pahar de apă rece şi câte o cafea la ibric. Atunci prindeam momentul şi, uneori împreună cu frate-meu, fugeam la borcanul din bucătărie, rămas nesupravegheat, şi ne auto-serveam….. cu lingura de supă cel mai adesea.

Dupa Ureche_dulceata cirese

Adult fiind, am continuat şi eu tradiţia bunicilor şi pregătesc, la rândul meu, fel de fel de gemuri şi dulceţuri: unele clasice, altele în combinaţii atipice, cu ciocolată, petale de flori sau chiar…. alcool. Cu cireşe amare nu am prea avut ocazia să mă întâlnesc, un motiv fiind, poate, acela că, din câte am aflat, în zona Timişoarei nu prea se prinde soiul acesta de cireşi. Bucurie mare, săptămâna trecută, când am întâlnit în piaţă un domn mai în vârstă, venit din Caraş-Severin, şi care avea o grămăjoară de cireşe amare de vânzare. Negre, mai mici decât cele de la fermă, lipicioase şi purtând cu ele amintiri din copilărie. Am cumpărat imediat un kilogram şi jumătate, cu gândul să încerc dulceaţa copilăriei, iar singura părere de rău este că nu am luat mai multe, pentru că produsul finit este extraordinar!

840x100

Scoaterea sâmburilor din cireşe este urmată de doi paşi. Primul – amestecarea cireşelor cu zahăr (în cazul meu 400 g zahăr la 1 kg şi jumătate de fructe), iar apoi…. ştergerea faianţei de stropii negri ai sucului de fructe. Cei doi paşi pot fi inversaţi….. depinde de cât de „obsedat” într-ale curăţeniei e fiecare. În ceea ce priveşte mâinile pătate, puteţi îndepărta o parte din umele cireşelor cu sare de lămâie, petele colorate urmând să dispară complet după 2-3 zile. După circa o oră în care cireşele şi zahărul se combină şi dau naştere unui sirop, dulceaţa poate fi pusă la fiert. Se adaugă sucul de la o lămâie şi se lasă să fiarbă aproximativ 3 ore, amestecând din când în când în creatiţă. Dacă preferaţi o dulceaţă mai…. dulce, puteţi creşte cantitatea de zahăr. După ce a fiert suficient, dulceaţa se pune în borcane calde, sterilizate şi se aşează frumos în cămară. Mie mi-au ieşit două borcane de 400 ml, dar, dacă îl mai găsesc pe domnul din Caraş, intenţionez să mai fac o tură. Primul borcan a fost deja desfăcut şi, recunosc, am savurat două linguriţe pe modelul Proust – magdalenă…… doar două, nu de alta, dar cică dulceaţa intră la glucide şi am interdicţie pe acest palier. Aştept însă musafiri amatori de dulceaţă, să repet ritualul bunicii. 🙂

Dupa Ureche_dulceata cirese

Surse foto: Smaranda

Smaranda Marcu – de formație profesională jurnalist, lucrează, de mai bine de 15 ani, ca PR în sfera serviciilor sociale. Este implicată în campanii umanitare și, de o jumătate de an, a decis să-și schimbe stilul de viață. Citește câte 2-3 cărți simultan (în funcție de starea de spirit) și îi place să experimenteze în bucătărie.

Shopul nostru B!tonic
Golden Oils Omega 3 BITONIC Colesterol Ochi Inima BIO
Golden Oils pentru inimă, ochi și creier - mai multe...
Imunitate BITONIC Orange Imun natural bio raceala gripa ghimbir
Orange Imun pentru raceală și gripă - mai multe...
Blue Sleep - Odihna - BITONIC
Blue Sleep pentru un somn linistit - mai multe...
Related Posts
Alimentatia
Războiul meu tăcut cu depresia
4 lucruri învățate pe vrute, pe nevrute din călătorit

Comentează

Comentariul tău*

Nume*
Site-ul tau