Colaboratori, Giorgia, Pentru suflet
0

Bucuria de a fi

Bucuria de a fi

Ne „dopăm” zilnic cu muzică. De la pop, rock, rap, jazz, blues, până la clasică. Fie că ascultăm în mașină la radio, în metrou în drum spre lucru sau la player în timp ce dăm o tură de alergat prin parc, cu toții avem zilnic cel puțin un beat în urechi. Noi, cei care nu avem contact cu lumea artelor, suntem fascinați de acea agitație și delicatețe ce se desfășoară pe scenă, însă totul se rezumă la acel moment. Nimeni nu vede ce se întâmplă dincolo de momentul în care sunt trase cortinele la începerea sau terminarea spectacolului. De aceea m-am încăpățânat să iau un scurt interviu dragului meu prieten Claudiu Șola, de meserie „povestitor cantant”.

Din fiecare interviu învăț ceva și vă spun sincer că din acestă discuție am învățat ce înseamnă de fapt Joie de vivre, căci Claudiu emană bucurie prin toți porii, chiar și atunci când adoptă un ton serios și jos.

Cum să numesc ceea ce faci tu în acest moment ca meserie?

Mă poți numi generic cântăreț de operă. Artistic vorbind, sunt (ca toți ceilalți colegi de breaslă) cântăreț/povestitor/interpret.

Dupa Ureche_Foto Hofer, Bad Ischl.

De ce muzică și nu pictură, dans, teatru, orice altă formă de artă?

Sângele cu parfum artistic curge în venele familiei mele. Mama mea a terminat 12 ani de vioara la Colegiul Național de Arte „Ion Vidu” din Timișoara, actual fiind membră în corul Operei Române din Timișoara, tatăl meu a studiat și el la rândul lui 4 ani de pian, iar bunicul meu a fost și el însuși cântăreț de opera la Opera Română din Timișoara. Arta lirico-dramatică cuprinde crâmpeie din teatru, dans și chiar pe alocuri, pictură.

Părinții mei m-au dat la pian din clasa 1, instrument cu care am parcurs toți cei 12 ani, până la terminarea liceului. La un moment dat, am realizat faptul că acest minunat instrument nu îmi cuprinde întreg spectrul emoțional pe care eu mi-am dorit să îl transmit celor care vin la concerte să „asculte o poveste”. Drept pentru care, m-am reorientat către operă, spațiu artistic extrem de ofertant din toate punctele de vedere.

Dacă viața unui om este o serie neîntreruptă de spectacole pe scenă cosmică, atunci nu este greu să schimbi stările personajelor, pentru că aceste personaje am fost cu toții la un moment dat.

Ai ales să urmezi studiile într-o altă țară. Austria mai exact. Care crezi că este cel mai de preț lucru învățat în acești ani de studiu?

După terminarea liceului, am urmat studiile la Universitatea Națională de Muzică București, secția canto-clasic. Aici, am facut primii pași în a înțelege tainele cântului, secretele artei actorului și ale mișcării scenice. Având în spate experiența studierii pianului timp de 12 ani, mi-a fost destul de ușor să înțeleg și să interpretez muzică, însă din punct de vedere tehnic am avut mult de muncă.

După finalizarea studiilor din București, am ales să îmi continui drumul studenției în Austria la Graz, unde auzisem de la o prietenă cântăreață de operă că acolo este o profesoară de canto extrem de bună, venită din Hamburg. După un examen de admitere unde am fost aproximativ 120 de candidați, am intrat 11 persoane, 11 oameni care aveau ca scop să împărtășească lumii iubirea muzicii dramatice, exprimată în mod artistic prin operă.

Aici am avut plăcerea și bucuria să lucrez cu mai mulți regizori, dirijori, pianiști. De la fiecare am învățat câte ceva. Opera este un ansamblu de arte care este prezentat bine publicului doar dacă sunt asamblate și cusute de către o echipă.

Știu că în fiecare vară ai o serie de spectacole, suținute în Bad Ischl, care vin o dată cu semnarea unui contract pe termen lung. Cum te descurci cu schimbul între stările personajelor din spectacole?

Eu particip în fiecare vară la Festivalul de musical și operetă Franz Lehár din Bad Ischl. Acolo am în fiecare an un contract de corist. Adiacent am avut și roluri solistice mai mici.

Dacă viața unui om este o serie neîntreruptă de spectacole pe scenă cosmică, atunci nu este greu să schimbi stările personajelor, pentru că aceste personaje am fost cu toții la un moment dat. Eu doar mut piesele dintr-un loc în altul, în funcție de circumstanța rolurilor, așa cum conștiința artei picturii a trecut din perioada postimpresionistă de la o descriere a realității la interpretarea subiectivă a realității obiective.

Pe lângă jocul acesta „psihologic” cred că pentru fiecare spectacol este nevoie de o pregătire în prealabil. În ce constă această pregătire? Urmezi și o dietă specifică?

În primul rând eu citesc despre gândurile și simțirile compozitorului, sentimente aranjate în mod artistic pe portativ. Apoi urmează pregătirea care pornește de la învățarea partiturii pe care o exersezi împreună cu pianistul. Urmează discuțiile asupra direcției pe care regizorul dorește să o ofere personajului respectiv. Este important să învăț partea mea, însă și să lucrez la relația cu celelălate personaje. De aici încep repetițiile și cizelările pentru întreg spectacolul. Legat de dieta, nu, nu urmez nicio dietă, în afară de faptul că nu mănânc mazăre, fasole și varză înainte de spectacole, repetiții sau audiții. Motivul este evident.

Dupa Ureche_Fotowenzel

Cum faci față efortului fizic presupus de interpretarea atâtor personaje? Sau, necizelat spus, cum ai grijă să nu rămâi fără voce după atât de multe spectacole?

Sub presiunea numărului mare de repetiții, este într-adevăr un risc major în a-ți forța aparatul vocal și a ajunge să „rămâi fără voce”. Este bine să îți cunoști limitele vocale, astfel încât să nu ajungi să te supra-soliciți. Un mare risc reprezintă boala, de care în mod ideal cu toții ne ferim, dar nu de fiecare dată ne putem feri de lucrurile nepotrivite.

Studierea muzicii și implicit perfecționarea tehnică și interpretativă având ca bază un anume instrument presupune o organizare și o disciplină aparte.

Citisem la un moment dat un articol tare interesant despre efectul pe care îl are muzica asupra creierului nostru. În acest articol se afirmă că `Playing music is the brain’s equivalent of a full-body workout` (traducere: A cânta la un instrument este pentru creier echivalentul unui antrenament care implică întregul corp.). Faptul că de mic ai cântat la pian, te-a ajutat în asimilarea mai rapidă a tehnicilor pe care le înveți acum în calitate de interpret de operă? Și aș fi curioasă ce „abilități” dobândești în calitate de muzician.

Studierea muzicii și implicit perfecționarea tehnică și interpretativă având ca bază un anume instrument presupune o organizare și o disciplină aparte. Cred că în fiecare dintre noi, în urma studierii muzicii s-au dezvoltat anumite abilități. Specializarea într-un anumit domeniu scoate în evidență anumite calități precum sarea scoate în evidență anumite arome și gusturi. În ceea ce mă privește, mi-am dezvoltat abilitatea de organizare și de a putea distinge anumite lucruri cărora le pot da eu sens, încă de pe vremea studierii pianului. Inspirația este atunci când lucrurile inutile devin utile. Actualmente îmi este mult mai ușor să citesc și să înțeleg o partitură, având în rucsacul experienței studierea pianului. Abilitatea de a avea mai multă răbdare, chiar cu mine însumi poate fi găsită acum într-un buzunar mai ușor accesibil. Am avut norocul să fiu elevul mai multor profesori de pian pe parcursul celor 12 ani de școală, fiecare cu personalitatea și tehnicile lui. Până să ajung să am maturitatea necesară trierii informațiilor, luam totul de-a gata. În schimb, exact acest lucru m-a făcut să-mi pot dezvolta o sită prin care cern informațiile.

Scena unei opere oferă o platformă bună pentru comunicare, drept pentru care această abilitate se dezvoltă în cazul celor care au o poveste de spus – cântat – interpretat. Este imperios necesară abilitatea de a te descurca în fața neprevăzutului, pentru că nu de puține ori se întâmplă ca unele lucruri să nu decurgă așa cum a fost stabilit, iar o anumită ezitare într-un moment nefast te poate costa câteva momente de bâlbâială scenică.

Te știu de ceva vreme și am observat că limbajul tău non-verbal este jucăuș atât în viața reală cât și pe scenă. Dovadă am acest video cu tine pe scena din Graz. Cât din tine iei pe scenă atunci când interpretezi? Cât e natural, cât e planificat?

Uneori o pauză bine punctată face mai mult decât o mie de cuvinte. În general pregătirea personajului se discută și se tratează cu regizorul, în funcție de viziunea per ansamblu a fiecăruia. În afară de rutinele tehnice, încerc să nu planific nimic în avans, pentru că eu sunt de părere ca astfel se pot pierde acele sclipiri de moment.

Se spune că artiștii sunt boemi din fire. Te întreb așa, direct: cum îți poți descrie stilul de viață? Se înacadrează în acea imagine preconcepută a boemului atemporal?

Da și nu. La o privire superficială cineva ar putea spune că duc o viață asociată boemiei, în care haosul și dezorganizarea sunt pe primul loc. La o privire mai atentă, gradul organizării este unul sistematic, în care fiecare lucrușor este pus la loc (cel puțin în capul meu).

Într-o discuție de-a noastră, mi-ai menționat că ai reușit să „furi” câteva rețete de la un (Master)Chef și că îți place să gătești sănătos. Recomandă-mi și mie o rețetă, care nu necesită multă bătaie de cap și, pe deasupra, este și delicioasă!

Când gătesc, folosesc rețete la fel de des ca și participarea activă a Elveției în războaie. Însă îmi vine în cap una dulce care este și delicioasă și te scoate de la ananghie: clătite cu brânză dulce și stafide în rom.

Atunci când sunt pus în situația în care să pregătesc ceva dulce, asta îmi vine în cap. Rețeta o știu de la bunica mea, care le făcea atunci când era mic. Apoi am zis să le încerc și eu. Notalgia a fost declanșatorul pentru că eu să încerc să le „reproduc”.

Astronomia este o ramură a științei care te face umil și te pune la locul tău în acest univers (sau multivers), gândul că suntem făcuți din praf de stele este pe cât de profund pe atât de poetic.

De cele mai multe ori se poate citi fericirea pe chipul tău. Te mai ocupi, în timpul liber, și cu studiul (la nivel amator) a fizicii și a problemelor existențiale. Există vreo teorie care ți-a zguduit valorile?

Totul din acest univers este într-o continuă mișcare, nimic nu este inactiv. La fel și noi, oamenii suntem într-o permanentă schimbare fie că înglobăm această realitate în conștiința noastră fie că nu. Fiecare dintre noi își pune la un moment dat întrebări existențiale; este un lucru perfect normal. Problemele apar în momentul în care încerci să cauți un răspuns formulând o întrebare greșită.

Dupa Ureche_Zuzna Ballanova

Teoria evoluției și mecanismul nucleosintezei (procesul prin care elementele chimice sunt formate în urma exploziei stelelor) au fost două dintre lucrurile care mi-au zguduit interiorul, în cel mai bun sens. Astronomia este o ramură a științei care te face umil și te pune la locul tău în acest univers (sau multivers), gândul că suntem făcuți din praf de stele este pe cât de profund pe atât de poetic. Ideea că realitatea există în afara părerilor noastre, m-a facut să fiu conștient de faptul că bias-urile noastre ne conduc gândirea, astfel încât noi să avem uneori impresia unei gândiri sistematice și în oglindă cu realitatea obiectivă, dar, de fapt, creierul nostru eficientizează și prioritizează tot procesul conștient, cât timp o astfel de strategie nu ne pune viața în pericol. Spunea cineva că „ Noi am evoluat să fugim de lei, nu să înțelegem fizică cuantică ”.

Toți vrem să creștem, să fim mai buni decât ieri, să descoperim și să ne descoperim constant. Chiar asta îmi spuneai acum ceva timp, că este baza dinamicii noastre ca oameni. Un sfat, așa, simplu și din suflet, legat de schimbare, de dezvoltare. De ce să căutăm să fim mai buni decât ieri?

Pentru că timpul nu poate exista unde nu este schimbare și vice-versa, ar fi frumos ca noi oamenii să acceptăm acest adevăr ca parte integrantă din viața noastră, astfel încât să folosim acest vector în folosul nostru și al societății, pentru că acest „bob de nisip” numit Terra, este singura noastră casă pe care am cunoscut-o vreodată.

Photo credits: Foto Hofer, Fotowenzel, Zuzna Ballanov.

Giorgia Harasim – Crede în minimalism și în bucuria lucrurilor simple. Se ocupă cu PR & marketing, ar citi cât e ziua  (și noapte) de lungă și face activități de voluntariat de când se știe pe lume. Din când în când se  refugiază în tango.  Ultima ei provocare: să se apuce, mai serios, de yoga. O mai găsiți pe desprecub și la cartepeluna.

Shopul nostru B!tonic
Golden Oils Omega 3 BITONIC Colesterol Ochi Inima BIO
Golden Oils pentru inimă, ochi și creier - mai multe...
Imunitate BITONIC Orange Imun natural bio raceala gripa ghimbir
Orange Imun pentru raceală și gripă - mai multe...
Blue Sleep - Odihna - BITONIC
Blue Sleep pentru un somn linistit - mai multe...
Related Posts
Loboda vânătă și casa bunicilor
Autostopul și tainele bucătăriei vegane
Totul despre .. absorbția mâncării!

Comentează

Comentariul tău*

Nume*
Site-ul tau