Burnout, Colaboratori, Din Laborator Adunate, Iulia, La muncă
0

De la burnout la normalitate – cum a apărut și cum mi-am revenit

Acest articol este un interviu cu Oana P., care din motive profesionale și personale preferă să păstrăm anonime numele de firme și de persoane din viața ei.

Cu Oana vorbesc destul de rar, cam de două sau trei ori pe an, și atunci vorbim despre tot ce ni se întâmplă. În 2012, Oana a dispărut cumva și nu am mai reușit să o prind, iar următoarea conversație s-a întâmplat la începutul acestui an.

Din biroul ei de la etajul 7 al unei corporații din București, Oana îmi arată pe geam biroul ei vechi:“Am acum o priveliște frumoasă asupra trecutului meu și mă uimește când îmi dau seama că am petrecut acolo 10 ani și mi amintesc doar ca prin ceață.”

Oana are acum 35 de ani.

banner B nature red


Mi-am început cariera ca junior într-o firmă cu peste 100 de angajați în biroul din București, încă din facultate. În timp am avansat, în fiecare an câte puțin, până am ajuns să fiu mâna dreaptă a directorului regional. Nu mi-am imaginat niciodată că voi pleca din firmă sau că aș putea fi concediată. Prioritatea mea a fost mereu să îmi fac treaba bine și să fiu pregătită pentru orice, și m-am simțit și apreciată și respectată în firmă. Simțeam că totul se întâmplă la valoarea mea.

Care au fost primele semne pentru tine că ai un burnout?

Nu am observat semne de dinainte, nu semne concrete. Adică mă comparam mereu cu colegii și vorbeam cu ei, iar ei treceau prin același stări. Până la urmă am reușit să mă auto-conving că nu am o problemă, că toate sunt simptome ale succesului și că e pur și simplu un semn că roata se învârte.

Și care au fost aceste simptome mai exact?

Pentru început, venea weekendul și eu mă gândeam la ce trebuie făcut luni. Eram în mod constant cu gândul la muncă. Nu mai dormeam foarte bine nopțile, avea insomnii. Dimineața aveam bine-cunoscuta depresie de dimineață: stăteam în pat cu ochii deschiși, deja trează, și mă stresa cât de multe lucruri aveam de rezolvat în respectiva zi. În afară de asta, luatul în greutate deși mâncam foarte puțin și cumva o veselie platonică. Adică nu mai puteam să mă bucur cu adevărat, eram veselă dar nu chiar fericită.

Ai simțit vreo formă de depresie și mai în tinerețe? Sau a apărut din senin?

Nici nu mai știu bine cum a evoluat fiindcă mă pierduse destul de mult la locul de muncă. Îmi era frică să zic că nu pot și nu știu, și cumva asta mi-a acaparat personalitatea. Ajunsesem să mă definesc drept angajatul model și cam atât, dar cu siguranță nu mă confruntasem cu așa ceva înainte.

Când și cum a devenit critică situația ta?

Surprinzător nu a venit în timpul muncii, ci în concediu. Cumva biroul era cuibul meu, când eram acolo mă simțeam protejată. La insistențele prietenelor mele ne-am luat o săptămână în Grecia, să facem concediul între fete. Nu aveam internet pentru prima dată în concediile mele, de obicei aveam telefonul pornit și mereu access la email pentru orice nevoie. A treia zi în concediu, deja simțeam că mă stresează să nu știu ce se întâmplă la lucru. Era ca o tensiune ascunsă, nu vroiam să mă întorc să lucrez dar nici nu mă bucuram de concediu 100%. Și apoi am mers seara într-un restaurant și mi-a greșit chelnerul comanda. În loc de paste picante mi-a adus o pizza picantă, și acolo pe loc a izbucnit totul. Am început să plâng ca o nebună și nu m-am oprit tot concediul.

Ce am făcut a fost să mă concentrez pe multe vitamine din grupa B și multe minerale, mai ales magneziu.

Ai plâns o săptămână încontinuu? Îmi imaginez că e foarte obositor.

Nu încontinuu. Cred ca plângeam mai mult în interior decât în exterior, cu câteva sesiuni de plânsete adevărate pe lângă. Știu doar că am stat în hotel, în pat, până când a trebuit să mă întorc în București. Și știu că mă tot gândeam și eram blocată efectiv pe întrebarea: de ce merit eu asta?

Pornise de la de ce merit eu să îmi greșească un chelner comanda, sau de ce merit eu un concediu, nu mai știu exact, doar că a fost groaznic. Ca un coșmar gri din care nu te poți trezi. Și îmi era mereu frig, și atât. Nu foame, nu sete, doar frig.

Prietenele tale nu au reacționat să te ajute?

Nu și-a dat nimeni seama ce se întâmplă. Credeam că am intoxicație alimentară sau insolație și m-au ajutat cu lichide și medicamente. Când m-am întors la lucru, am mai continuat 1 săptămână fără să merg la medic. Simțeam că sunt mai bine, era un fel de liniște dubioasă și îmi făceam treaba mecanic. Nu la fel de bine, dar cumva să mă uit în fișele alea era tot ce mă conecta la lumea reală. Nu mai răspundeam la telefon sau emailuri, fie ele personale sau private.

De ce nu ai mers la medic?

Nici nu mi-a trecut prin cap să merg la medic, sincer. Mă simțeam 100% fără scăpare.

Într-un final o colegă, foarte nervoasă pe mine că nu răspundeam la telefoane și sunau efectiv lângă mine minute în șir, a crezut că am o problemă de auz. Managerul meu era și el în concediu. Eu nici nu îmi mai amintesc partea asta, e ceea ce mi-au povestit colegii că s-a întâmplat. M-au dus la un control de urechi, care apoi s-a soldat cu un control neuro, apo un control general. Nicio problemă, în afară de lipsă de minerale și vitamine și deshidratare, totul funcționa normal.

banner B big oboseala

Ți-au povestit colegii cum ai ajuns să îți dai demisia?

Da, și asta îmi amintesc și eu ca prin ceață. Ajunsesem la birou dimineața după controlul de la medic și am vazut cu colțul ochiului în email o mesaj pentru șeful meu. El fiind în concediu, a pus pe forwad totul spre mine. Era de la clinica unde îmi făcusem controlul, pe scurt doar ca eu aveam burnout și că firma ar trebui să îmi încheie contractul de muncă pentru că îmi afectează sănătatea. În capul meu a sunat ca o lovitură sub centură, și am scris simplu pe o foaie DEMISIE cu majuscule, data și am semnat-o, m-am ridicat și am plecat. Așa am dispărut cam doi ani, colegii credeau că am cancer și că m-am dus să vindec sau că am murit, erau multe zvonuri despre mine.

Ai dispărut de la lucru și te-ai închis în apartament?

Nu, plecasem de la birou fără geantă, fără chei, fără nimic. Am mers pe jos la gară, am luat un tren și am ajuns cumva acasă la părinți, lângă Iași. Nu știu cum am reușit, fără bani, fără bilet, am avut ceva noroc chior. Nu mai îmi amintesc nimic. Mama m-a găsit dormind pe scările blocului a doua zi dimineața și m-a băgat direct la spital. Tratament intravenos câteva zile, apoi acasă. Săraca mama cât a distrus-o să mă vadă așa, mai ales că nu se știa ce am și toată problema de burnout e complet nouă la noi. Sau era.

Cum ai început să îți revii? Ai făcut terapie?

Mi-au trebuit câteva luni bune să ajung să ies din disperare. Era Crăciun deja și ăste e primul moment post burnout pe care mi-l amintesc. Atunci am început să simt iar gustul mâncării. Și pe atunci mi s-a schimbat întrebarea în cap, din De ce merit eu asta? Am trecut în Cum am putut să-mi fac asta singură? Eram o femeie sănătoasă, puternică, veselă, sigură pe sine. Am trecut direct în faza de ură, tot îndreptată spre mine. Mă gândeam că nu are rost să trăiesc, dar că nici nu are rost să mă sinucid. Eram pur și simplu prinsă în prezent și nu puteam să ies.

Trebuie să îi mulțumesc tot mamei mele care s-a dus la universitatea de medicină și a vorbit cu un profesor de acolo, i-a cerut cărțile și studiile care pot avea contact cu burnout-ul.

Asta s-a îmbunătățit după Crăciun?

Da și nu. Cel mai mult s-a schimbat prin aprilie, asta era deja la 8 luni după incident. Atunci am început cumva să îmi spun că eu m-am stricat, eu trebuie să mă repar. Și am început să mă repar, pentru mine era deja extrem de lucru dar practic am început să mă forțez să mănânc. Doar fructe și legume, că oricum nu simțeam gustul la nimic. Și multe minerale și vitamine din suplimente, mama îmi comandase din Austria, din Germania tot ce era mai bun, măcar să mă țină pe linia de plutire.

S-a schimbat pentru tine ceva dacă ai început să mănânci mai mult?

Definitiv da. Adică nu știu cum să îți explic, dar după ce treci printr-o perioadă de genul ăsta și începi să mănânci doar fructe și legume, corpul meu a început să se vindece. Cu psihicul a luat mai mult, dar fizic aveam foarte multă energie. Tot nu reușeam să am alt gen de mimică sau să mă înveselesc cu adevărat, dar am început să fac plimbări lungi, doar cât să fie suficient de obosită seara să pot adormi.

Ai revenit la medic pentru un tratament? Ai luat medicame ca să îți revii mai repede?

Nu am mai mers la medic după episodul cu emailul trimis șefului fiindcă aveam sincer impresia că nu vor să mă ajute. Și nu am prieteni medici în care să am încredere. Ce am făcut a fost să mă concentrez pe multe vitamine din grupa B și multe minerale, mai ales magneziu. Magneziul este mineralul sistemului nervos iar cea mai bună sursă este citratul de magneziu ca să își facă efectul. La vitaminele B nu se pune problema, e atât de relevant să iei suficientă vitamina B3 și B6 ca să nu fii cu mintea la pământ. Deci într-un cuvânt, m-am vindecat prin alimentație și suplimente.

banner B stress purple

De unde ai știut ce să alegi?

Trebuie să îi mulțumesc tot mamei mele care s-a dus la universitatea de medicină și a vorbit cu un profesor de acolo, i-a cerut cărțile și studiile care pot avea contact cu burnout-ul. Le-a tradus cineva pentru noi și ne-am pus pe citit. Și totul ducea spre aceste două surse, spre vitamine și minerale, ca fiid responsabile de nervozitate și de bună dispoziție. După câteva săptămâni am început să adaug tot mai multe elemente în dieta mea, să revin la o nutriție echilibrată. Dar nu m-am lăsat de suplimente nici până în ziua de azi, e o metodă care îmi dă control asupra corpului meu, ca să nu mai las lucrurile să se destrame din nou.

Când și cum ți-ai revenit complet?

Eu nu cred că îți revii vreodată complet dintr-un astfel de episod. În total, mi-a luat 2 ani până am reluat contactul cu prieteni și am revenit în viața socială. Apoi încă câteva luni să îmi găsesc un job. A fost interesant să explic tuturor, mai ales la interviuri, că am avut burnout, fiindcă toți mă priveau ca pe o minune a naturii și în multe locuri de acolo deja știam că nu mă vor angaja. A fost la fel de interesant să re-leg amiciții vechi, unii prieteni deja se căsătoriseră, alții aveau copii, cumva pierdusem momente cheie din viețile lor iar când am revenit nu știau cum să mă integreze iar și ce loc să îmi ofere. În principiu a fost mai ușor să îmi creez relații noi decât să la refac pe cele vechi, și spun asta cu multă durere pe inimă. Dar complet, totul mi-a luat cam 2 ani jumătate.

Așa de încheiere, cum îți merge acum?

Sincer, tot citesc confesiuni ale persoanelor care spun că sunt recunoscători că au trecut prin așa ceva că le-a arătat ce important. Eu sincer nu sunt deloc recunoscătoare și în continuare nu reușesc să înțeleg exact cum am ajuns în acest punct. Dar sunt mult mai pozitivă și știu care îmi sunt limitele. Și nu mi-e frică să fiu fragilă sau să spun: uite, nu mai pot, vreau să merg să mă odihnesc acum. Am revenit tot în viața corporatistă fiindcă aici simt că mă potrivesc și îmi dă o pace interioară, și mă duc acasă în fiecare zi iar pe drum mă opresc mereu să cumpăr fructe și legume proaspete pentru a doua zi. Asta mi-a intrat în sistem și de bine, de rău o păstrez. Nu m-am mai apropiat la fel de tare de oameni și încă prefer să merg la un laborator de analize decât să am o conversație cu un medic fără să văd pe hârtie ce se întâmplă în corpul meu.

Dar ce pot să recomand tuturor este să aibă grijă la stres, la pauze, la alimentație, la nivelul de minerale și vitamine din corp. Și să stea în mai multe picioare, să nu se bazeze pe o singură alternativă în viața lor.

Îi mulțumim mult Oanei P. pentru curajul de a ne spune povestea ei.

04_Bitonic_castiga-lupta-cu-oboseala_600x150

Shopul nostru B!tonic
Golden Oils Omega 3 BITONIC Colesterol Ochi Inima BIO
Golden Oils pentru inimă, ochi și creier - mai multe...
Imunitate BITONIC Orange Imun natural bio raceala gripa ghimbir
Orange Imun pentru raceală și gripă - mai multe...
Blue Sleep - Odihna - BITONIC
Blue Sleep pentru un somn linistit - mai multe...
Related Posts
Drepţi … sau cum să ai o viaţă fără dureri
O scurtă istorie a fitonutrienților
Viață de militar: viitor controlor de trafic aerian

Comentează

Comentariul tău*

Nume*
Site-ul tau