Colaboratori, Din Laborator Adunate, Pentru suflet, Smaranda
0

Pe-un fir de ață…

De la învățătoare, la juristă, apoi la șefă a Biroului Adopții din cadrul DGASPC Timiș, la… creatoare de gablonțuri și ornamente. Prin toate aceste etape a trecut Alina Mayer, intervievata acestei zile. Lucrează în domeniul protecției copilului de mai bine de 15 ani, fiind unul dintre cei mai buni profesioniști în ceea ce face. Recent, a descoperit pasiunea mărgelitului, care o relaxează și căreia, atunci când a fost cazul, a reușit chiar să-i dea o nuanță umanitară.

Cum a ȋnceput aventura mărgelelor? Şi… ce ȋnseamnă ele pentru tine?

Încă de mică, mi-a plăcut ca în brad să am ornamente pregătite de mine şi, de-a lungul timpului, febra sărbătorilor începe la mine când îmi vine dorinţa de a pregăti ornamente. Înainte de Crăciunul lui 2014, văzusem pe Facebook ornamente confecţionate din mărgele şi mi-am propus să încerc şi eu. Dar cum am luat muuuuult mai multe decât necesarul pentru un brad, după sărbători m-am gândit să încerc să fac din ele nişte gablonţuri. Fetele care le-au văzut le-au apreciat şi de atunci, practic, mărgelesc.

Handmade-ul înseamnă pentru mine, dincolo de o cameră plină de mărgele şi un soţ parţial frustrat iniţial că i-am „furat” umidorul pentru trabucuri ca să-mi pun eu mărgelele, relaxare. Mărgelitul a devenit oaza mea de linişte şi pace, maniera în care îmi încarc bateriile.

La prima vedere (şi presupun că nu doar la prima…), pare o activitate migăloasă. Care a fost cea mai grea parte când ai ȋnceput să… mărgeleşti?

Depinde desigur de model. Unele sunt foarte simple, la altele lucrez şi câteva zile, după chef şi timp. Cea mai grea mi s-a părut partea de informare. Nu mai făcusem niciodată aşa ceva, totul era absolut nou, nici nu ştiam de unde să încep, însă ştiam exact unde vreau să ajung (pentru că de fiecare dată când m-am apucat de o bijuterie aveam modelul clar în minte). Foarte multe căutări pe youtube, Pinterest, grupuri de specialitate pe Facebook şi extrem de multe acţiuni tip „încercare-eroare”. Căutările şi încercările continuă, oricum, şi astăzi.

La cine au ajuns primele bijuterii (brăţări, coliere, cercei)?

Prima meştereală a fost un colier. Prietena mea avea ceva mărgeluţe care-i plăceau, şi-ar fi dorit un colier din ele şi mi-a zis „Vezi dacă poţi să faci ceva cu ele”. Respectivul colier rezistă şi astăzi. Apoi a început să îmi arate modele, să caut şi eu, să încerc să le fac pentru prietene şi pentru colege.

Care sunt combinaţiile tale preferate? Există vreun stil de lucru care te atrage mai mult?

Culorile mele preferate sunt negru, violet, turcoaz, în această ordine. Nu-mi plac galbenul şi rozul. Însă, în anumite combinaţii, pot accepta şi ultimele două culori (de exemplu auriu cu violet sau roz cu gri). Eu acopăr prin ceea ce am făcut până acum doar o infimă parte din ceea ce însemnă handmade în linie de bijuterii, adică nu lucrez decât cu mărgele, materiale textile şi accesorii metalice.

Mă atrag modele noi, pe care nu ştiu să le fac încă, pentru că mă provoacă atât partea efectivă de manualitate, cât şi curiozitatea dacă voi ajunge la rezultatul final pe care mi l-am propus. Drept e că nu am ajuns mereu, însă sunt destul de căpoasă şi nu renunţ până nu iese ceea ce-mi doresc.

Văd că bijuteriile pe care le ai şi care sunt postate ȋntr-un album aparte, pe Facebook, se bucură de mulţi admiratori. Ţi-au mai rămas şi ţie, sau se dau… ca pâinea caldă?

Adevărul este că s-a întâmplat nu o dată să port ceva la lucru şi să rămân fără. Sau să primim musafiri, fetele să fie curioase ce am mai meşterit şi să plece cu ceva ce le-a plăcut. Mi-e tare drag să văd că fetele din jurul meu apreciază modelele pe care le fac şi le poartă. Am avut o perioadă, în vară, când mi se cam diminuase stocul de gablonţuri personale însă am recuperat între timp şi am o colecţie impresionantă şi în creştere.

Cumva, meseria ta de bază se ȋmpleteşte cu hobby-ul. Ştiu că te-ai implicat şi ȋn unele activităţi umanitare, târguri de binefacere, unde ai donat bijuterii pentru a fi vândute ȋn scopuri caritabile. Poţi să ne spui despre ce a fost/ este vorba?

Am fost crescută conform principiului „Dacă poţi să ajuţi, fă-o!” Probabil este şi unul dintre motivele pentru care lucrez de atâta timp în domeniul protecţiei copilului. Drept urmare, de fiecare dată când am fost întrebată dacă pot meşteri ceva pentru vreun eveniment, sau dacă pot dona gablonţuri, am făcut-o cu dragă inimă.

Până acum am fost solicitată doar de trei ori şi şi mi-a dat o stare de bine să răspund pozitiv. Asociaţia ADOR Copiii a fost prima care m-a întrebat dacă aş dori să donez mărgele pentru o licitaţie caritabilă, fondurile obţinute urmând să fie utilizate în proiectul de prevenire a separării copiilor de familiile lor, derulat în parteneriat cu Direcția de Protecție a Copilului Timiș.

Apoi m-a abordat colega mea de liceu, Dana Horodetchi, preşedinta Asociaţiei „Învăţăm cu pictograme”, să pregătesc bijuterii pentru expoziţia cu vânzare organizată în cadrul evenimentului „Mişcare şi conştientizare pentru copiii cu autism”, în scopul strângerii de fonduri pentru înfiinţarea unui centru pentru terapii şi resurse destinat copiilor cu autism. Nu în ultimul rând, o colegă de serviciu m-a implicat în Campania Help25, de prevenție și educație cu privire la cancerul la sân.

Sincer, cred că, în urma acestor experienţe, cea câştigată am fost eu, deoarece cred că am devenit mai conştientă de problematica pentru care am decis să dau şi eu o mică mână de ajutor.

Nu ȋn ultimul rând, dat fiind că ai destul de mulţi fani ai mărgelelor, te-ai gândit să organizezi un atelier de mărgelit, ȋn care să-I ȋnveţi şi pe alţii să facă diverse podoabe?

Cred că pentru a învăţa pe cineva orice, mai ales într-un cadru organizat (gen atelier) trebuie să fii un adevărat profesionist în domeniu, ori eu nu sunt decât un om cu un hobby. Însă ceea ce am învăţat eu până acum am împărtăşit cu mare drag oricui a fost interesat să afle.

Colegele mele de serviciu sunt acum în plin elan creativ de a-şi pregăti bijuteriile de sezon şi mă bucură să văd că a început să le placă şi lor să-şi confecţioneze singure bijuterii, astfel încât le ajut acolo unde au nevoie. De asemenea, înainte de sărbători am fost bucuroasă să le ajut pe fetele dintr-un centru social și pe mamele dintr-un centru maternal să confecţioneze câteva bijuterii pentru ele şi câteva pentru târgul de Crăciun de anul trecut.

Surse foto: Alina Mayer

Smaranda Marcu – de formație profesională jurnalist, lucrează, de mai bine de 15 ani, ca PR în sfera serviciilor sociale. Este implicată în campanii umanitare și, de o jumătate de an, a decis să-și schimbe stilul de viață. Citește câte 2-3 cărți simultan (în funcție de starea de spirit) și îi place să experimenteze în bucătărie.

Shopul nostru B!tonic
Golden Oils Omega 3 BITONIC Colesterol Ochi Inima BIO
Golden Oils pentru inimă, ochi și creier - mai multe...
Imunitate BITONIC Orange Imun natural bio raceala gripa ghimbir
Orange Imun pentru raceală și gripă - mai multe...
Blue Sleep - Odihna - BITONIC
Blue Sleep pentru un somn linistit - mai multe...
Related Posts
Fructe si legume proaspete sau congelate? Ce alegem?
Vitaminele B – cele mai importante 10 vitamine din complexul de vitamina B
Frumusețe feminină îmbinată cu nutriție ca la carte

Comentează

Comentariul tău*

Nume*
Site-ul tau